Proasta-Proastelor

Delicios!

Gara pentru noi

Ieri, marți, exact la ora aia împuțită când bugetarii opt-șaișpe rup ușile birourilor și se îndeasă în trafic alături de agenții comerciali care-și termină turul clienților  și de angajații în privat care s-au învoit că au o treabă, făceam micul ocol obișnuit, ca s-o las și pe doamnadoctor acasă.
E, când ești cu doamnadoctor în dreapta, discuțiile ori devin așa de interesante, ori râdem atât de mult, ori cădem pe gânduri cu atâta folos, încât nici un semafor nu ți se pare suspect de interminabil.
Mă aflam la ăla  de pe Matei Basarab, cu verde intermitent la dreapta, care te strecoară pe Mircea Vodă. Mă încadrasem pe prima bandă și n-aveam decât două mașini în față.
Ca să fiu sinceră, vorbeam frivolități, gen  cum suportă o femeie frumoasă și deșteaptă să aibă un amant însurat și cu doi copii. Mă rog, pe mine, numărul copiilor nu mă înspăimânta, n-avea…

Vezi articolul original 312 cuvinte mai mult

Bilant si perspectiva

Un articol cât se poate de potrivit la sfârşit de an:

O zeama de cuvinte

Se apropie sfarsitul anului, e vremea bilantului.Lucrurile si faptele marete le las pentru o postare separata, una solemna, cu salve de tun si focuri de artificii, acum ma opresc la cele mai marunte. Foooarte marunte chiar…

V-am mai spus de superstitia mea de a ma apleca dupa orice banut gasit pe strada, altfel l-as supara pe Dumnezeu, care ar considera ca n-am nevoie de bani si n-o sa-mi mai dea deloc; eu nu vreau sa-l supar, plus ca genuflexiunile fac bine la articulatii, deci nu refuz nici o moneda, sunt mai „rapace” decat cocosul care a gasit punguta cu doi bani. Prezint si dovezi, sa nu credeti ca ma laud degeaba.

Nu, nu e cufarul lui Ali Baba, e sipetul cu_comori al lui Adelina-Baba!


Cel mai greu a fost sa-i asez „pe caprarii”, sa fac turnulete. La socotit mi-a dat cu virgula la valuta, ca n-am stiut cum sa adun…

Vezi articolul original 127 de cuvinte mai mult

Si cat de vechi sa fie?…

Despre o fiară între fiare:

O zeama de cuvinte

 Cred ca toata lumea a intalnit un anunt un anunt scris cu litere mari si, de obicei ,strambe: Cumpar fier vechi!

Am intalnit si eu, sunt soselele pline. Si mi-au ridicat o dilema: de ce e musai ca fierul sa fie vechi? Inteleg ca vinul e mai bun cu cat il lasi sa se invecheasca, dar fierul? Nu ramane tot fier odata cu trecerea timpului? Sau patina de rugina, tenta de antichizare, ii sporeste valoarea? Pai atunci ar trebui sa se treaca separat (ca la tva-split) pretul ruginei, sa stie omul ce are de incasat…Si daca fierul e nou-nout, abia are rodajul facut, nu ti-l cumpara?…

Banuiesc ca e o afacere rentabila, prea sunt multe astfel de centre de colectare. Adica sigur e rentabila, ca doar acolo s-a „transferat” jumatate din potentialul industrial al Romaniei; plus cateva tone de obuze, capace de canalizare si cateva fiare vechi de calcat.Iar in…

Vezi articolul original 253 de cuvinte mai mult

Va fi odată… sper că niciodată!

M-a amuzat „pălăvrăgeala” asta! 🙂

Pălăvrăgeli

– Marika, mă uit la tine şi mă ia plânsul! Arăţi ca o cerşetoare bătrână! Tu nu te mai priveşti deloc în oglindă? În oglinda voastră ciobită, leat cu mama mare? Nu ţi-e silă de hainele astea tocite şi decolorate, nu-ţi vezi ridurile, cearcănele, laţele încărunţite? Te iroseşti, Marika, nu-ţi dai seama? Te iroseşti predând arta culinară – pentru un salariu de nimic – unor curvuliţe sulemenite ca nişte saltimbanci de duzină şi unor golănaşi sastisiţi. Te iroseşti alături de trântorul de Goran! Uită-te, uită-te bine la fotoliul ăla desfundat. Vezi că se cunoaşte urma fundului lui turtit de prea multă şedere? Nu te-ai săturat de zâmbetul lui absent, de privirile lui pierdute, de mintea lui lăsată să zburde fără zăbală, de degetele lui boante care tropăie pe tastele calculatorului, socotind, pesemne, preţul potcoavelor cailor verzi de pe pereţi? Crezi că merită să te speteşti ca să-l întreţii?

– Zău…

Vezi articolul original 824 de cuvinte mai mult

Drept la replică

O replică superbă!

Gara pentru noi

20170313_162025

La ceasu-n care m-am născut
Căzuse prima brumă…
Pe tata nu l-am cunoscut,
Îmi amintesc de mumă.

De frații mei atâta știu:
Erau tărcați, golanii,
Dar azi sunt morți, doar eu sunt viu
Și-o să trăiesc cu anii.

Surorile-au pățit ceva
Ce-o să mă facă unchi.
Dar ele dorm pe dușumea
Și eu doar pe genunchi.

Că dincolo de termopan
E marele AFARĂ,
Că n-am să prind vreun șobolan
Doar șoricei de sfoară,

Că vrăbii se avântă-n zbor
Și poposesc în ramuri,
Că, uneori, de focul lor,
Aș vrea să trec prin geamuri…,

E-adevărat! Și mă răzbun
Până se-arată zorii.
Alerg prin casă de nebun,
Îmi sperii servitorii,

Mai hărtănesc la canapea
Și, când îmi vine chefu’
Răstorn ibricul de cafea,
Să știe cine-i șefu’.

De-aceea, doamnă, cum  socoți
C-aș vrea, din nou, pe stradă,
Să mor de frig, strivit de roți?…

Sau aveai chef de sfadă?!

P.S.: Tuturor…

Vezi articolul original 28 de cuvinte mai mult

Suferințele Tânărului Mili

M-am îndrăgostit de Mili!

Gara pentru noi

Ce să mă fac?!… Mi-e dor de ei!
De cintezoi și porumbei.

O vrabie să prind măcar,
Să-i fac culcușul pe grătar…

S-o pârpolesc nițel, de ciudă,
Că nu am voie carne crudă!…

Așa mă plâng, lovit de dor
Și sper, puțin câte puțin,
c-o să-l imit pe pinguin 
Și-o să ajung în Labrador.

Sau la Paris, în lumea largă,
Plutind cu Arca sau …pe targă.

Vezi articolul original

Mili, anchetatorul.

😆 😆 😆

Gara pentru noi

Ieri, i-am cumpărat lui Mili un șoricel care chițăie la orice șoc sau atingere. L-am detașat de undiță și i l-am aruncat. A pornit vânătoarea. Cam două ceasuri. Casa răsuna ca o crescătorie de scatii, dar nu mă deranja. Alea două ore de zbenguială cu micul șobolan chițăitor erau garanția unei viitoare nopți liniștite.
E drept că n-am putut să i-l confisc, așa cum mi-am propus, înainte de culcare, fiindcă l-a dosit, el știe unde, dar de dormit, am dormit bine cu toții. O vreme.
Până la 3:58. La 3:58, am vrut să mișc piciorul stâng, dar mi-am dat seama că e ocupat. L-am lăsat așa, nemișcat, și mi-am sucit doar capul, imaginându-mi că mă întorc pe partea ailaltă. Am ațipit din scurt. La 4:02, ora noastră, când începe foiala, mușcăceala de picioare, pipăiala pe față și sunetele guturale care ar trebui să te pună în gardă că urmează: a) cutremur…

Vezi articolul original 239 de cuvinte mai mult

Delir cu lună (glosă)

VeroVers

unealta folosită pentru personalizarea pozei

Cutreierând printre hârtoape,
Implor, cu lupii împreună:
Să vină nori, luna să-ngroape!
Să-mi piei din ochi, lună nebună!
Astrule orb, chemare tristă,
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape,
Am lac de lacrimi în batistă,
Departe-mi e ce-a fost aproape.

Mă cheamă… nu ştiu ce mă cheamă.
E dor, e vis, e nebunie?
În minte-mi intră fără teamă.
E-a lunii rază,-n agonie?
E o lumină surghiunită,
Prin neguri crâmpoţită-n şoapte,
Zdreanţă de zi nelegiuită
Cutreierând printre hârtoape?

O simt ca pe un soi de tropot,
E blasfemie şi sudalmă,
Şi-not în sunete de clopot,
Şi-apoi îmi plânge luna-n palmă.
Şi-mi este sete, şi mi-e foame,
Şi parca-aş vrea să muşc din lună,
Rup carne din ideograme,
Implor, cu lupii împreună.

Dar nimeni nu mă înţelege,
Mi-e vorba urlet frânt în şapte,
Lumina mi-e fărădelege,
Iar negura-i un fel de lapte
Supt dintr-un sân de piatră seacă
Care m-apasă peste pleoape.
Şi-apoi curg raze…

Vezi articolul original 283 de cuvinte mai mult

Recviem

… şi iar vise…

VeroVers

.

Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.
A fugit, pală de vânt,
Timp în urmă-i fluturând.

.

Oare unde merg, când mor,
Visele de muritor?
Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.

.

Flori de măr, şi flori de mac,
Albe flori de liliac –
Toate, putrede,-n abis…
Peste ele, greu, a nins.
Astăzi mi-a murit un vis…

.

25 ianuarie 1984 – 22 februarie 1995


===
Pentru Life in Pictures (cred că Recviem e un titlul potrivit pentru o zi de 11 septembrie) şi cu mulţumiri pentru comentatorii, pinguitorii (Vania, Rokssana, Shayna, Teo, Carmen, Stropi de Suflet, Zamfir Pop, Zina, Mirela Pete) şi cititorii articolelor precendente de pe acest blog.

Vezi articolul original