Va fi odată… sper că niciodată!

M-a amuzat „pălăvrăgeala” asta! 🙂

Pălăvrăgeli

– Marika, mă uit la tine şi mă ia plânsul! Arăţi ca o cerşetoare bătrână! Tu nu te mai priveşti deloc în oglindă? În oglinda voastră ciobită, leat cu mama mare? Nu ţi-e silă de hainele astea tocite şi decolorate, nu-ţi vezi ridurile, cearcănele, laţele încărunţite? Te iroseşti, Marika, nu-ţi dai seama? Te iroseşti predând arta culinară – pentru un salariu de nimic – unor curvuliţe sulemenite ca nişte saltimbanci de duzină şi unor golănaşi sastisiţi. Te iroseşti alături de trântorul de Goran! Uită-te, uită-te bine la fotoliul ăla desfundat. Vezi că se cunoaşte urma fundului lui turtit de prea multă şedere? Nu te-ai săturat de zâmbetul lui absent, de privirile lui pierdute, de mintea lui lăsată să zburde fără zăbală, de degetele lui boante care tropăie pe tastele calculatorului, socotind, pesemne, preţul potcoavelor cailor verzi de pe pereţi? Crezi că merită să te speteşti ca să-l întreţii?

– Zău…

Vezi articol original 824 de cuvinte mai mult