Mili, anchetatorul.

😆 😆 😆

Gara pentru noi

Ieri, i-am cumpărat lui Mili un șoricel care chițăie la orice șoc sau atingere. L-am detașat de undiță și i l-am aruncat. A pornit vânătoarea. Cam două ceasuri. Casa răsuna ca o crescătorie de scatii, dar nu mă deranja. Alea două ore de zbenguială cu micul șobolan chițăitor erau garanția unei viitoare nopți liniștite.
E drept că n-am putut să i-l confisc, așa cum mi-am propus, înainte de culcare, fiindcă l-a dosit, el știe unde, dar de dormit, am dormit bine cu toții. O vreme.
Până la 3:58. La 3:58, am vrut să mișc piciorul stâng, dar mi-am dat seama că e ocupat. L-am lăsat așa, nemișcat, și mi-am sucit doar capul, imaginându-mi că mă întorc pe partea ailaltă. Am ațipit din scurt. La 4:02, ora noastră, când începe foiala, mușcăceala de picioare, pipăiala pe față și sunetele guturale care ar trebui să te pună în gardă că urmează: a) cutremur…

Vezi articol original 239 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s