E scris pe-al nostru cod…

Trist, dar adevărat…

CRONICA [R]

otis

Codul nostru genetic este o realitate care încă nu a fost modificată nici de politică, nici de religie şi nici de sistem. Dimpotrivă, după modul în care se practică, cele de mai sus sunt o consecinţă a codului nostru genetic.

Dacă lucrurile ar sta altfel, Ukraina ar fi  un stat înfloritor în care toate problemele ar fi fost rezolvate pe cale negociată, ISIS ar fi o formaţie de cântece şi dansuri în limba arabă, iar în România, – şi pe tot globul -, corupţia ar fi doar amintire.

Îşi închipuie cineva că poate modifica codul genetic al lui homo sapiens?

Profeţi ar fi destui, dar şi minciuna e înscrisă tot în cod.

Vezi articol original

Anunțuri

Dacă dai click

😆

Gara pentru noi

pe net, la întâmplare, click și click și clik, de vreo șase ori consecutiv, ajungi, aproape fără excepție, pe un text unde cineva istorisește o proprie și fericită experiență. La al treilea paragraf citești fără să respiri. La al  cincilea bănuiești un advertorial făcut de însăși firma care vinde produsul, dar nu ești încă sigur că despre asta e vorba, tot mai cochetezi cu ideea că cineva, de bună credință, o beneficiară întâmplătoare face reclamă involuntară produsului din entuziasm. La al șaptelea paragraf ai numele cremei albăstrit-subliniat. Click pe link. Dai de miezul poveștii. Flaconaș de sticlă, capac auriu. Auriu, dacă produsul e de lux. Verde intens, dacă e pentru slăbit. Verde crud, dacă e BIO. Galben chihlimbar, dacă e de lux, bio și de excepție. Galben auriu și chihlimbar, dacă e ca mai-nainte, dar se prepară la cererea clientului. Deci: există creme de față teoretice, care se produc numai…

Vezi articol original 71 de cuvinte mai mult

Dacă…

Îmi place ideea 🙂

NOTE FALSE

Dacă…
dacă şi iar dacă..

Dacă aş fi specialist IT –
dar nu sunt –
şi dacă aş avea timp şi chef să mă documentez –
dar amândouă îmi lipsesc, din păcate –
aş inventa
un aparat (minuscul!) de captat
şi remodelat
visele neîndeplinite.

Cu ajutorul
multiplelor sale componente,
pe care n-am să le descriu
şi nici măcar n-am să le numesc,
pentru că nu s-au inventat încă,
aparatul meu ar scana
(în detaliu,
ca pe un vitraliu,
în infraroşu
şi în ultraviolet)
chipurile
evident nefericite
(ca acesta, pe care nu îl vedeţi aici,
nu îl puteţi vedea
pentru simplul fapt că
adevărata nefericire nu se lasă
fotografiată,
pictată,
sculptată,
imortalizată),
le-ar înregistra nemulţumirile
şi neînfăptuirile de-a valma
şi în amănunt,
le-ar rearanja,
le-ar recolora
(în toate nuanţele
de roz universal
din univers),
le-ar deforma,
le-ar preschimba
în lucruri
pe care bietul om le are deja.

Şi i-aş vinde…

Vezi articol original 115 cuvinte mai mult