Balada Penelopei

Tare-mi mai plac versurile cu rimă, ritm, haz şi miez!

ACTUALIZARE
Poezia a dispărut de pe blog (păcat!), dar o puteţi citi aici.

Anunțuri

Va fi odată… sper că niciodată!

M-a amuzat „pălăvrăgeala” asta! 🙂

Pălăvrăgeli

– Marika, mă uit la tine şi mă ia plânsul! Arăţi ca o cerşetoare bătrână! Tu nu te mai priveşti deloc în oglindă? În oglinda voastră ciobită, leat cu mama mare? Nu ţi-e silă de hainele astea tocite şi decolorate, nu-ţi vezi ridurile, cearcănele, laţele încărunţite? Te iroseşti, Marika, nu-ţi dai seama? Te iroseşti predând arta culinară – pentru un salariu de nimic – unor curvuliţe sulemenite ca nişte saltimbanci de duzină şi unor golănaşi sastisiţi. Te iroseşti alături de trântorul de Goran! Uită-te, uită-te bine la fotoliul ăla desfundat. Vezi că se cunoaşte urma fundului lui turtit de prea multă şedere? Nu te-ai săturat de zâmbetul lui absent, de privirile lui pierdute, de mintea lui lăsată să zburde fără zăbală, de degetele lui boante care tropăie pe tastele calculatorului, socotind, pesemne, preţul potcoavelor cailor verzi de pe pereţi? Crezi că merită să te speteşti ca să-l întreţii?

– Zău…

Vezi articol original 824 de cuvinte mai mult

Delir cu lună (glosă)

VeroVers

unealta folosită pentru personalizarea pozei

Cutreierând printre hârtoape,
Implor, cu lupii împreună:
Să vină nori, luna să-ngroape!
Să-mi piei din ochi, lună nebună!
Astrule orb, chemare tristă,
Lumina-ţi de-mi strecori sub pleoape,
Am lac de lacrimi în batistă,
Departe-mi e ce-a fost aproape.

Mă cheamă… nu ştiu ce mă cheamă.
E dor, e vis, e nebunie?
În minte-mi intră fără teamă.
E-a lunii rază,-n agonie?
E o lumină surghiunită,
Prin neguri crâmpoţită-n şoapte,
Zdreanţă de zi nelegiuită
Cutreierând printre hârtoape?

O simt ca pe un soi de tropot,
E blasfemie şi sudalmă,
Şi-not în sunete de clopot,
Şi-apoi îmi plânge luna-n palmă.
Şi-mi este sete, şi mi-e foame,
Şi parca-aş vrea să muşc din lună,
Rup carne din ideograme,
Implor, cu lupii împreună.

Dar nimeni nu mă înţelege,
Mi-e vorba urlet frânt în şapte,
Lumina mi-e fărădelege,
Iar negura-i un fel de lapte
Supt dintr-un sân de piatră seacă
Care m-apasă peste pleoape.
Şi-apoi curg raze…

Vezi articol original 283 de cuvinte mai mult

Recviem pentru un vis

Ei, vise, vise…

Incercari

Visăm. Mereu visăm, dar multe vise le îngropăm în sertarul amintirilor netrăite. Apoi, pentru că așa cere tradiția, înălțăm câte un recviem pentru fiecare vis netrăit și îngropat.

Cumva, aceste recviemuri pot deveni utile, căci ne îmbărbătează pentru încercările ce vor urma. Pentru că mereu vor veni alte întâmplări, alte vise, pe care le vom trăi sau nu.

Uneori, visul îl trăim doar „în vis”, într-o lume mirifică poate, alteori crudă precum un coșmar.

Sunt multe moduri în care ne putem „trăi” visele. Dar, cel mai adesea le așezăm într-un sertar, acela al viselor netrăite, pentru ca apoi să le înălțăm câte un recviem.

Recviem pentru un vis.

Vezi articol original

Radiografia unui protest mic

Da, sunt mulţi oameni care gândesc cu capul lor. 🙂 Ura!

Alma Nahe(r)

Sunt un om care înțelege de ce „…uie”. În stradă. Dar unul care înțelege că sunt și copii care știu să citească. Mă cenzurez, nu fiindcă aș fi o pudică, ci pentru că am în listă copii (deși regulamentul feisbuc nu permite, știm cu toții că nu există nicio barieră concretă în direcția asta). Poate ieșim cândva și pentru asta! Și pentru teme mult mai sensibile decât „dragneostea de țară”. Cum ar fi „dragostea de om”. Dar asta e o altă „instituție”.

E în firea noastră să ne arătăm principiali, cred. Este, oare, calea corectă să abrogăm principiul după care ne ghidăm în creștere și educare, doar fiindcă credem că niște „ciume” își merită „uia”? Au murit cuvintele?!N-au murit! Sunt tot acolo, dar a murit omenia! Și roșul din obraz. Și românu’ nu e numai poet, s-a dezvoltat mare miștocar! Cu pancarte! Cu păpuși! Cu „ula-n sus, ula-n jos”. Cu…

Vezi articol original 1.089 de cuvinte mai mult

Rezoluţii, rezoluţii…

😀 😀 😀

Blogul unei tipe oarecare

Am început anul cu stângul, dar asta nu doar pentru că sunt stângace. Că mi-a mers prost ulterior n-are legătură cu emisfera dreaptă a creierului meu, e doar chestie de bad karma, şi-a naibii să fie, e singura care mă iubeşte pe lumea asta. Ca să fiu sinceră, la cumpăna dintre ani am încercat s-o evit pe cât posibil, în ideea că, dacă n-o agit, n-o să mă lovească. La 12 fix, în capul meu era blanc. Imaculat. Nu m-am gândit la nimic. N-am cerut nimic, nici măcar sănătate. N-am purtat chiloţi roşii, nu tu bani în buzunar, nu m-am pupat singură în oglindă, cu vâscul deasupra capului, şi nici nu am înghiţit tradiţionalul cocktail Molotov format din piftie, salată boeuf, şampanie + 12 boabe de struguri. 12 dorinţe? Are cineva atâtea? M-am gândit că modestia şi cumpătarea îmi vor fi răsplătite. Şi mi-au fost. Exact ca-n bancul ăla cu…

Vezi articol original 614 cuvinte mai mult

Adio, dar fumez în mine

Super!

ComiCultural

Balada fumătorului gonit

(baladă contradedicată fumătorilor, pe care Legea anti-fumat i-a văduvit de spațiile publice închise)

Prefață:

Manifest-catren pentru sănătatea Pământului care e pregătit să îi primească, prioritar, pe fumători:

Fumătorii fără vină

Nu vor să facă lumină. . .

Fumătorii fără spații,

De-i vedeți, victimizați-i !!

Și balada propriu-scrisă:

Trec anii, trec lunile-n goană,

Și-n zbor săptămânile trec,

Rămâi sănătoasă, Țigară!

Îmi iau tabachera și plec!

Căci Legea mă pune-n mișcare

Spre zone private de-acum.

Și simt că m-apasă pereții

Plămânilor mei făcuți scrum!

Eu nu știu spitalul spre care

Pornesc pe penultimul drum.

(Spitalul e tot spațiu public

Închis? Hai nu fi! Dă-mi un fum!!. . .)

Fumam prin wc-uri la școală,

Palmam țigarete prin clasă,

Fumam cu colegele-n poală. . .

Doar vremea era canceroasă. . .

Fumam cu colegii de gașcă,

Cam toți mă  ”făceau”. Pe nedrept!. . .

De-atunci  învățasem, se pare

Cum…

Vezi articol original 49 de cuvinte mai mult

Primăvara începe cu MarketOnline și Rohnson!

Dacă toate advertorialele ar fi aşa, blogosfera s-ar preschimba într-un tărâm virtual mult mai fain.

Nu ştiu cum să rebloghez exemplul pozitiv despre care vorbesc, dar iată o „captură de ecran” pe care o puteţi clicui ca să citiţi întregul articol.

advertorial

Îmi plac femeile elegante

Îmi plac bărbaţii care apreciază eleganţa înnăscută a femeilor 🙂

Pălăvrăgeli

Sunt bărbat şi e firesc să-mi placă femeile.

femeie

Nu sunt imun la chemarea cărnii lor de sex opus. Sunt în stare să găsesc ceva apetisant la oricare dintre ele, dar unele îmi plac mai mult decât oricare altele. Pe scurt, mă dau gata femeile elegante.

Şi acum îngăduiţi-mi, vă rog, s-o spun pe larg:

Îmi plac femeile care au eleganţa în suflet, în privire, în trăsături, în liniile trupului şi în ţinută, în inflexiunile glasului… Femeile care au eleganţa în sânge.  Femeile a căror eleganţă înnăscută îi împrumută stambei virtuţile mătăsii. Femeile care, în zdrenţe fiind, pot merge cu capul sus, cu eleganţa unor regine înveşmântate în aur şi purpură. Femeile care nu-şi leapădă eleganţa odată cu hainele, femeile elegante chiar şi în goliciunea lor.

Îmi plac femeile care iubesc cu eleganţă, femeile care mint cu eleganţă, femeile care înşeală cu eleganţă. Chiar şi femeile care mă părăsesc cu eleganţă.

Îmi plac…

Vezi articol original 314 cuvinte mai mult