Recviem

… şi iar vise…

VeroVers

.

Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.
A fugit, pală de vânt,
Timp în urmă-i fluturând.

.

Oare unde merg, când mor,
Visele de muritor?
Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.

.

Flori de măr, şi flori de mac,
Albe flori de liliac –
Toate, putrede,-n abis…
Peste ele, greu, a nins.
Astăzi mi-a murit un vis…

.

25 ianuarie 1984 – 22 februarie 1995


===
Pentru Life in Pictures (cred că Recviem e un titlul potrivit pentru o zi de 11 septembrie) şi cu mulţumiri pentru comentatorii, pinguitorii (Vania, Rokssana, Shayna, Teo, Carmen, Stropi de Suflet, Zamfir Pop, Zina, Mirela Pete) şi cititorii articolelor precendente de pe acest blog.

Vezi articol original

Recviem pentru un vis

Ei, vise, vise…

Incercari

Visăm. Mereu visăm, dar multe vise le îngropăm în sertarul amintirilor netrăite. Apoi, pentru că așa cere tradiția, înălțăm câte un recviem pentru fiecare vis netrăit și îngropat.

Cumva, aceste recviemuri pot deveni utile, căci ne îmbărbătează pentru încercările ce vor urma. Pentru că mereu vor veni alte întâmplări, alte vise, pe care le vom trăi sau nu.

Uneori, visul îl trăim doar „în vis”, într-o lume mirifică poate, alteori crudă precum un coșmar.

Sunt multe moduri în care ne putem „trăi” visele. Dar, cel mai adesea le așezăm într-un sertar, acela al viselor netrăite, pentru ca apoi să le înălțăm câte un recviem.

Recviem pentru un vis.

Vezi articol original